Încă de cum deschidem ochii începem să învățăm, iar acest proces se va întinde pe tot parcursul vieții. Învțarea fiind un proces psiho-cognitiv, continuu, ce-și pune amprenta asupra comportamentului, asupra limbajului, asupra modului de percepere al vieții, este cheia progresului în viață. Învățăm prin imitație, învățăm constient, învățăm inconștient, învățăm din experiențele de viață, din situații noi, de la oameni, de la animale, învățăm din tot și toate, din tot ceea ce ne înconjoară. Realizând lucruri ne intărim abilitățile,  uneori, anumite lucruri le învățăm mai ușor, alteori mai greu, aici intervenind pe de o parte înclinația, talentul, iar pe de altă parte frecvența cu care am realizat acea acțiune și căt de familiarizați suntem cu o situație cel puțin asemănătoare. Înclinațiile, talentul, aptitudinile, toate acestea, se descoperă,  se educă, se slefuiesc, încă de la vărste fragede,  punându-și amprenta în viitorul copilului pe toate planurile.

Învățatrea înglobează câteva concepte importante, printre care adaptarea și maturizarea. La ora actuală în societatea românească se pune accentul în a-l face pe copil să știe de toate, să performeze în toate domeniile, ceea ce este total greșit. Prin natura construcției noastre umane suntem limitați, neputând să performăm în mai mult de un domeniu. Sistemul educațional actual se axează pe cantitatea informației pe care un elev o învață, în loc să se axeze pe necesitatea și utilitatea pentru individ a informației pe care trebuie să o învețe.

În mediul școlar primar, în clasele I-IV, noțiunea de competiție nu trebuie să existe în mod direct, nu trebuie să existe noțiunea de note, de calificative întru-cât în aceasta etapă a viții se formează baza cu care copilul va pași în viitor și nu trebuie să îl faci să învețe pentru notă, motivația trebuie să fie plăcerea, să fie conțient că ceea ce învață îi va fi util și necesat în anii ce urmează și în viață. Trebuie cultivată plăcerea de a învăța. În această etapă a vieții copilului trebuie să se axeze pe o învațare prin joacă, care să stimuleze creativitatea, prin alternarea activităților individuale cu cele în echipă pe de o parte să se responsabilizeze, iar pe de alta să se adapteze situațiilor noi ce apar. Tot odată este absolut obligatoriu ca micuții să fie lasați să greșască, iar mai apoi să găsească singuri, sub observație și îndrumare, soluții pentru rezolvarea problemei.

Nu puține sunt studiile care arată faptul că prin dezvoltarea creativității crește stima de sine iar agresivitatea scade. Unul dintre aceste studii a fost realizat de Lochman și Lampron , utilizând Scala Competenței Percepute pentru copii a lui Hate. Un alt studiu realizat de Schneider și Leitenberg utilizează Scala Conceptului de Sine a lui Piers Harris cu aceasta măsurând stima de sine.

Prin prezentul proiect doresc, pe de o parte să aduc în discuție necesitatea înființării acestora la nivel atât școlar, dar nu numai, ci și sub forma unor cluburi creative, adunate toate sub o singură siglă „Brigada Artistică”. Aceste brigăzi artistice, organizate sub forma unor ong-uri, bazate pe un parteneriat public privat, cu voluntari atât din psihologie, sociologie, dar și alte ramuri, să aibă ca principal obiectiv stimularea creativității și a învațării practice și a responsabilizării copilului. Tot odată, prin personalul acestor centre, se pot fixa prin joc și joacă atât un set de valori morale , de bună conviețuire socială dar și deconectarea de principalii stresori cum ar fi echipamentele electronice, standardele nerealiste (care sunt prezentate înspecial pe platformele de socializare și care de cele mai multe ori sunt utopice) sau bullying-ul.